de MIRELA VLĂDUȚI

Josepha Blanchet este o artistă din Franța, care a studiat “Beaux Arts” la Toulouse, a intrat în contact cu picturile lui Gheorghe Fikl și a devenit fascinată de lucrările acestuia. În cadrul expoziției “Fikl – de la baroc la neo-baroc”, Blanchet intră într-un dialog artistic cu lucrările pictorului român, se inspiră din lucrările acestuia de pictură și digigrafie și elaborează instalația video “Dantela”, ca o transpunere a simbolisticii lui Fikl în tehnica video.
Josepha Blanchet proiectează barocul într-o nouă dimensiune. Artista reușește să esențializeze dimensiunea post barocă, să creeze o posibilă proiecție în viitor, să redimensioneze stilul artistic caracterizat de îmbinarea detaliilor (uneori prea multe) și de idealizarea frumuseții umane. Blanchet oferă o perspectivă feminină și crează un spațiu nou de dezvoltare a percepției asupa reminescențelor de tip baroc, dar folosind mijloace minimaliste și contemporane.
Femeia din instalația artistei nu se supune idealizării, nu acceptă „îngroparea” în dantelă (în acest context, un simbol al idealizării și obiectizării femeii), ea luptă până la senzația de sufocare, provocată parcă din forța unei mâini nevăzute care, aparent, înfășoară trupul delicat al femeii. O privire atentă distinge în instalația artistică a Josephei Blanchet, intenția reală: împodobirea, alterarea frumuseții naturale și, în final, standardizarea femeii. Ea nu se opune acestei transformări forțate în clișeu, ci răspunde cu feminitate, sensibilitate și mișcări eterice, învârtindu-se și arcuindu-se, ca un future înfășcat în pânza de păianjen.
Figura feminină este imaginea femeii moderne incapabile să facă față societății brutale și sugerează, prin lumină și mișcare, „povara” pe care femeia o poartă zi de zi sub “vălul opresiv din dantelă”. Metafora vizuală este potențată de talentul artistic și de tehnica transpunerii pe care tânăra artistă le îmbină cu măiestrie. Artista franceză sondează adânc conformismul societății actuale și dezvăluie natura pur feminină, delicată, de un alb translucid, apropare botticellian, o imagine picturală a femeii seduse de așteptările exterioare.
Întocmai ca și Venus a lui Botticelli, această Venus modernă a lui Blanchet este înfățișată nudă. Ne imaginăm acea mână invizibilă încearcând să-i îmbrace trupul fragil, un simbol al frumuseții spirituale ca forță vitală. Un alt element cheie pentru intrepretarea complexă a mesajului transmis de artistă este muzica. Aleasă pentru a crea emoție intensă, se aliniază perfect cu mișcarea femeii. Aici artista Josepha Blanchet demonstrează o puternică înclinație spre dramatic și teatralitate, reușind să provoace privitorului emoția nemijlocită pe care numai scena o poate produce.
Prin ceea ce transmite instalația artistică a artistei franceze, participăm cu toții la (re)nașterea lui Venus. De data aceasta, o Venus contemporană.

EN

Video installation by Josepha Blanchet – “The lace”

Josepha Blanchet is a french artist, who studied “Beaux Arts” in Toulouse, discovered Gheorghe Fikl’s paintings and was fascinated with his works. In her installation exhibited at “Fikl – baroque to neo-baroque”, Blanchet creates a dialogue with the romanian painter artworks, gets inspired by his paintings and digigraphies and conceives “The lace” installation as a transition of Fikl’s symbolism into video technique.
She creates a new dimension of the Baroque. A post-Baroque extent, a glimpse into the future of the Baroque, the art of (sometimes too many) details, the art of exaggeration, of the extreme beautifying and idealizing of the human figure, is brought to its essentials. Blanchet offers a feminine perspective and creates a new space of developing the reminiscence of Baroque, but with a true minimalist and contemporary touch.
The woman in her art installation does not willingly accept to be idealized, and to be wrapped up in lace (in this context, a symbol of the woman objectifying and idealization), she struggles, almost to the point when she appears to be choked by an unseen hand, a force that, even though at a first glance might seem to appear to want to dress the delicate fragile body, at a more profound look, proves its real intention: to embellish, to alter the simplicity of the natural and, finally, to create a new woman, according to the general expected standards. Not by fierce force does the artist fight with this clichéd society’s assumptions, but with a feminine, sensible and aerial dance, tossing and turning, like a butterfly wrapped up in a spider web.
The feminine figure is the portrait of the modern’s woman incapacity to fight with the brutal society. The image strongly suggests, through light and movement, a burden that the female has to carry everyday under “the oppression of the lace”. The visual metaphor is strong and so are the artistic and technical skills of the young artist, that digs deep into the society conformism and uncovers the true nature of the feminine, the delicate, picturesque image of being seduced by external expectations, the white, almost trans lucid skin, almost resembling the famous Botticelli painting “The birth of Venus”.
As well as Botticelli’s “Venus”, the modern “Venus” is portrayed naked with an invisible handmaid (Ora) trying to get closer in order to dress her shy body, a symbol of spiritual beauty as a driving force of life. Another key element for the complex message of the video installation is the music, which gives color and creates intense emotion to the viewer. Every keynote is perfectly aligned with the movement and this proves that the artist has also strong scenographic skills that create a dramatic and vibrant stage in which we are all participants at the birth of the modern Venus.