Casa Artelor | 12-29 Ianuarie 2017

Vernisaj: joi, 12 ianuarie, ora 18:00

Josepha Blanchet, artista franceză care a debutat anul trecut cu instalația video “The lace”, expusă la Muzeul de Artă din Timișoara, în cadrul proiectului Baroque||Urban, se întoarce cu un solo show de fotografie la Casa Artelor. Intitulată “Hikikomori”, expoziția artistei este un exercițiu de transpunere a unui fenomen social într-un traseu fotografic inedit, care sondează adânc în mentalul generației actuale, aflate sub semnul izolării sociale, așa cum este acceptat termenul în mod tradițional. Hikikomori este un termen japonez atribuit unui fenomen social de izolare, care afectează peste 500.000 de tineri niponi și este, conform specialiștilor în psihologie, o reflecție, la nivel cultural, a societății care se luptă cu rușinea și frustrarea suferite după înfrângerea Japoniei în cel de-al Doilea Război Mondial, o manifestarea a subconștientului colectiv într-un comportament psihologic caracterizat de o spirală nesfârșită de gânduri obsesive, neputința de a se elibera de propriile gânduri, o revoltă permanentă împotriva  părinților și a societății, o modalitate de auto-pedepsire, dar și auto-protecție.

Cu acest tip de angoasă se confruntă și artista Josepha Blanchet în seria de fotografii”Hikikomori”. Confruntată cu o mentalitate diferită, “aruncată” într-un spațiu străin, Blanchet a realizat lucrările de fotografie la Socolari și satele din jurul acestuia, spații private de tehnologiile devenite deja parte integrantă a vieții urbane, dar și de stilul de viață cu care artista este familiară. În acest “vacuum”, Josepha Blanchet devine ea însăși o “hikikomori”, o inadaptată, se “ascunde” într-o dimensiune interioară greu de accesat în stilul de viață occidental, iar natura luxuriantă a mediului arhetipal devine “carcera” în care trebuie să se confrunte cu propriile angoase, cu izolarea care o copleșește într-un mediu stingher, străină de limba română pe care nu o cunoaște, de o populație rurală care funcționează după un cu totul alt set de caracteristici socio-culturale față de cel cunoscut de artistă, cu o relație pasională și tumultoasă care o aruncă și mai departe de “normalitate”, spre singurul refugiu posibil: natura.

Cu o atenție minuțioasă pentru detaliile scenografice, Blanchet creează cadre care seduc prin puterea de a stârni în privitor sentimente contradictorii. Fragilitatea corpului, feminitatea expresiilor sugerează abandonul artistei în natura luxuriantă, singura din cadrele fotografice care, prin lumină și culoare, sugerează viața. Am putea spune că în creațiile Josephei Blanchet omul este cel care privește sau, mai degrabă, asistă la spectacolul oferit de natura perenă, decât natura imuabilă care rezistă ori asistă la ciclul viață-moarte uman.

În Mitologia sufletului (1971), filosoful jungian Helton G. Beynes sugerează că evenimentele importante din trecut se transpun în psihicul cultural care poate avea impact asupra vieții psihice a individului, iar asta se transmite din generație în generație. La un asemenea episod asistăm și noi prin creațiile fotografice ale Josephei Blanchet, care merg dincolo de surprinderea unor instantanee și creează, prin alegerea temei, dispunerea corpului în raport cu natura și sensibilitatea artistică, adevărate tablouri picturale ale lumii contemporane.